Aşa se face o campanie de consiliere în alte părţi, şi noi ar trebui să luăm drept exemplu:

Şi aşa se face  o campanie la noi:

SURSA

Bookmark to:

De câte ori nu suntem nemulţumiţi de ceea ce ni se întâmplă? De câte ori nu ne plângem că suntem neglijaţi, nedreptăţiţi, uitaţi sau lipsiţi de iubire? De câte ori nu vrem să abandonăm sub povara greutăţilor pe motiv că e prea mult, prea greu şi noi sutem prea singuri? Şi totuşi, chiar în momentele de maximă tristeţe şi însingurare, cineva are grija de noi, ne priveşte din umbră, veghează să nu ne lovim prea tare …Tot ce trebuie să facem pentru a simţi ajutor este să închidem ochii , să ne adâncim puţin în abisurile sufletului iar apoi să privim câteva clipe cerul, pentru că, aşa cum frumos spunea poetul Rainer Maria Rilke:

“Cad frunzele, cad ca din depărtare

de parcă vestejesc grădini în ceruri

cu gesturi de negare cad, de-a rândul

Iar nopţile cum cade greu pământul

din toate stelele, într-o însingurare.

Noi toţi cădem.Şi mâna asta, iată.

Căderea vezi, e-n toţi şi-n oricine

Şi totuşi, este Unul care ţine

nespus de blând, pe mâini, căderea toată”.

Se spune ca odată, un om mergea printr-un deşert. Nu mai putea de oboseală; nu mâncase nimic de mai multe zile, apa nu mai avea, iar soarele puternic îl topea cu razele sale de foc. În afara de întinderea nesfârşită de nisip dogoritor, nu se vedeau decât urmele omului, urmele paşilor săi.
Deodata, însa, omul a observat ca alături de el au apărut şi alte urme, ca şi când mai era cineva, o persoană ce mergea odată cu el şi ale cărei urme le putea vedea alături de ale sale. Speriat, a strigat:
- De ce sunt patru urme în nisip, când eu sunt singur ? Cine eşti şi de ce nu te văd ?
Dar o voce i-a raspuns:
- Sunt Dumnezeu! Nu eşti singur, fiindcă Eu merg alături de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rău si vei ajunge cu bine la capăt! Omul a cazut în genunchi şi i-a multumit Domnului că S-a indurat de el, dupa care şi-a continuat drumul, convins că acum va reuşi. Si a mers, a mers, până când într-un final a simţit că nu mai poate face un pas măcar. Căzut în genunchi, a privit în spate şi …ce i-a fost dat sa vadă? Pe nisip, nu se vedeau decat urmele paşilor săi.
- Doamne – a spus omul îndurerat – de ce m-ai părăsit, de ce nu sunt decat două urme în nisip ?!
Dar, aceeaşi voce i-a raspuns cu blândeţe:
- Pentru că, până acum, Eu te-am dus în braţe.
Deodată, omul nostru a simţit ceva rece, rece, şi a deschis ochii. Visase. Toropit de oboseală, încins de lumina soarelui, căzuse în nisip, ajuns la capătul puterilor. Dar, în timpul somnului, fusese găsit de o caravană. Câţiva negustori îl ridicaseră şi îl stropiseră cu apă. Atunci când a simţit apa rece pe faţă s-a trezit, amintindu-şi de visul său.
- Binecuvântat să fie Domnul! – a strigat omul. Cum de m-aţi găsit ?
- Am văzut nişte urme în nisip şi ne-am dat seama că cineva s-a rătăcit. Erau, într-adevăr, urmele tale.

- Voi credeţi că urmele mele v-au adus aici ? Nu, Dumnezeu, Care S-a îndurat de suferinţa mea, El v-a călăuzit paşii spre mine, altfel aş fi murit.Povestea a fost preluată de aici

O altă cheie de interpretare ar fi că un om a văzut, într-un vis , pe nisip zilel vieţii sale , alături de urmele paşilor lui Dumnezeu. Surprins, a observat că exact în zilele cele mai grele, nu mai era decât o singură urmă de paşi. Explicaţia este aproximativ aceeaşi- – E adevărat că în cele mai grele momente ale vieţii tale, există urma paşilor unei singure persoane. Dar nu sunt paşii tăi, ci ai Mei, în timp ce te purtam pe braţe..
Sunt unii oameni care nu vad că Dumnezeu se îngrijeşte de ei. Nu văd că Domnul, din iubire, caută mereu să îi ajute. Ei de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu uită niciodată de ei.
Chiar dacă noi ne îndepărtăm uneori de Dumnezeu,
Dumnezeu ramane mereu aproape de noi.”

Bookmark to:

Azi NU !

Bookmark to: