Nu prea vroiam să abordez acest subiect, pentru că mi se pare zadarnic..dar următoarea frază m-a făcut să reacţionez imediat:” Citeam undeva recent ca, pentru un licean oarecare, „mineriada” ar fi de fapt „lupta minerilor pentru o viata mai buna”. Pare greu de crezut, dar pentru multi adolescenti evenimentele de acum doua decenii din Romania par tot atat de indepartate precum… istoria sclavagista”.
Nu spun că nu ar fi aşa..în România zilelor noastre este posibil orice. Dar asta nu înseamnă că nu mai există tineri care cunosc cât de cât istoria, chiar dacă nu au trăit acele vremuri. Nu am rude ucise în revoluţie, nu cunosc personal vreun om care în 1990 a stat şi a protestat în Piaţa Universităţii, nu am cunoscut vreodată un miner..Dar asta nu m-a împiedicat să îmi cunosc istoria naţională. Nu am aflat câte mi-a fi dorit..dar cel puţin am o imagine de ansamblu..Şi totuşi..nu pot să îi condamn pe cei de vârsta mea care nu ştiu prea multe despre istoria ţării de după revoluţie. Din curiozitate, am căutat teoria din manualul de clasa a12a de la lecţia” Construcţia democraţiei postdecembriste”. Nu mică mi-a fost mirarea, când am găsit doar atât:
” Evoluţia spre un sistem democratic a trecut prin momente dificile, precum conflictul etnic de la Târgu Mureş , din martie 1990 , sau evenimentele de la Bucureşti din 13-15 iunie 1990, care au alterat atmosfera politică internă şi au afectat credibilitatea externă a României”.

Extrem de clar nu-i aşa?  Un elev normal, fără prea multe înclinaţii spre istorie, ce va înţelege din asta? Niciun cuvânt despre oamenii care au stat să protesteze atâta timp în Piaţa Universităţii..nici nu e amintit cuvântul “mineriadă” ,  iar  iniţiatorii ei nici atât.  Cum au sfârşit intelectualii care vroiau doar o Românie într-adevăr democratică? De ce în manuale e un gol total? Opt săptămâni de proteste e prea puţin pentru a fi amintit ca fenomen într-un manual care teoretic informează tinerii despre istoria României? Mineriada e un lucru atât de banal , încât trece la categoria ” evenimente”? Dar, ce..e acelaşi lucru cu un concert Julio Iglesias să fie eveniment? Pentru mine, astea rămân file şterse cu bună ştiinţă din cărţi, tocmai pentru a încuraja ignoranţa tinerilor şi as-i face mai uşor de manipulat. Cum să făurească un viitor nou, diferit, o generaţie care nu îşi cunoaşte trecutul?

Aşa că, dragi colegi şi tineri, dacă nu ştiaţi, sper că acum v-aţi lămurit pe deplin..nu corupţia, setea de putere, jocurile politice au făcut din România o ţară slabă, cu cetăţeni care acceptă cam orice şi nu dorinţa politicienilor de a transforma românii într-o masă uşor manevrabilă  ne-au adus unde suntem azi ( în pragul disperării)..nu! nişte evenimente nefaste, “au alterat atmosfera politică” . E un paradox pentru că un lucru , pentru a fi alterat, trebuie mai întâi să fie curat, necontaminat, onest..Iar singurul raport cu clasa politică din România de atunci..ca şi cea de acum..e doar  unul de antiteză totală.

( fraza de la început care m-a făcut să scriu a fost preluată de aici

De asemenea, mai multe informaţii despre fenomenul Piaţa Universităţii , revoluţie sau mineriade, puteţi găsi aici

Bookmark to:

Hmm..e cam complicat..dar în anumite momente avem de ales între ce să preţuim mai mult- faptele sau vorbele. Aparent, e simplu, vorbele trec, faptele rămân. Şi totuşi…Cum rămâne însă cu acele cuvinte spuse din suflet care au darul de a-ţi lumina ziua, sau de a te face să simţi că atingi infinitul?

E mai important să spui ce simţi sau e mai bine să arăţi pur şi simplu? Deşi prin structura mea, sunt o fană a cuvintelor, mi-am dat seama că un gest făcut la momentul potrivit poate valora cât o sută de cuvinte. Nu, nu faptele răsunătoare ne definesc caracterul . Vorbele mari, nici atât. Ci acele gesturi frumoase şi neaşteptate care vin când te aştepţi mai puţin şi care te lasă fără cuvinte. Astăzi am avut parte de câteva gesturi de acest fel, şi mi-am dat seama că, până la urmă , viaţa poate fi minunată! Dacă ştii să te înconjori de oameni care rezonează cu tine. Şi, mai ales, viaţa e frumoasă pentru că e ca un buchet de flori- în fiecare zi mai adăugăm o floare, unele se ofilesc, iar altele le iau locul. Unele nu se vor usca niciodată pentru că au impregnate pe ele prea mult suflet…Din nefericire, suntem tot mai pustii pentru că vrem tot mai multe buchete..artificiale. Azi câte” flori “v-au făcut să zâmbiţi? Nu uitaţi că până nu reuşim să apreciem petalele , degeaba vrem buchete…

P.S.Concluzie – gesturile mărunte dar pline de dragoste valorează cel mai mult. Dacă sunt însoţite şi de câteva cuvinte e deja minunat. Dar , să nu aşteptăm doar să primim..o viaţă frumoasă înseamnă să dăruim la rândul nostru , momene unice de bucurie celor din jur.

Bookmark to:

Nu, nu sunt comunistă!( am mai primit acest apelativ după ce am lăudat melodia..) Doar că acum câteva zile am primit melodia asta şi mi-a plăcut mult. Tot căutând date despre artistă, am aflat că astăzi era şi ziua de naştere a celui despre care cântă cu atâta pasiune artista franceză cu origini andaluze. Pentru unii un erou, pentru alţii un criminal cu sânge rece.. Che Guevara rămâne un personaj controversat care fascinează şi astăzi.   Personal, îl admir pentru faptul că a luptat cu toată fiinţa pentru idealurile sale , pentru inteligenţa şi pentru forţa de convingere cu care a reuşit să facă oameni din atâtea ţări să lupte alături de el..Din multitudinea de filme şi cărţi realizate pornind de la legendal lui  ” El Comandante” am avut ocazia să vizionez un film deosebit, The Motorcycles diaries, recomandat de colegul Dragoş mai demult, pe vechiul blog  nostru blog . Măcar de am avea cât mai mulţi oameni  cu atâta forţă  interioară..

Bookmark to:

Zi de doliu  deşi toţi am fost îmbrăcaţi în alb.  Azi am  încheiat un capitol important şi frumos din viaţa noastră. Liceeni,…cât de bine sună..acum rămâne doar amintirea clipelor nemuritoare  , a vorbele calde,   a zâmbetelelor  sincere   şi a ajutorul oferit  în momente dificile. Ca întotdeauna,  ajungem prea târziu, să  preţuim ceea ce am avut (comoara tinereţii, bucuria de a trăi  intens şi a de visa..) Nu ştiu ce aţi simţit voi (sau veţi simţi)  la finalul liceului , dar pe mine m-a afectat destul de mult…  E ciudat cum presiunea ultimelor zile uneşte oameni, stârneşte lacrimi, umbreşte micile conflicte. Cu siguranţă o să îmi amintesc cu drag de liceu, de ore şi de lecţiile primite în afara lor. Am avut profesori buni ( nu chiar toţi, dar eh..),  o dirigintă extraordinară şi colegi deosebiţi, atât de diferiţi şi totuşi atât de frumoşi şi inteligenţi..  cărora le doresc să   evolueze în fiecare zi, să devină din ce în ce mai buni, pentru a reuşi să îşi atingă ţelurile .  La final , mi-ar plăcea să închei cu un îndemn  , dedicat în special liceenilor şi tuturor celor care privesc viaţa ca pe un drum în care ne oprim din când în când să ne  îndeplinim un vis..

” O, fraţii mei, copii necăjiţi ai pământului! Nu disperaţi nici în clipele voastre cele mai grele. Luaţi viaţa mea drept pildă. Neîncrezători în voi, să nu spuneţi ” el era Beethoven”. Nici eu nu eram decât un Beethoven , până a fi devenit prin muncă, prin învăţătură, prin luptă şi încredere în biruinţă Beethoven cel ce sunt.
Aşadar, munciţi, învăţaţi, luptaţi şi credeţi, credeţi în voi şi în viaţă. Căci cei ce au de spus un cuvânt vieţii – un cuvânt bun şi luminos – până la urmă îl spun. Dacă nu în limba muzicii- sau în altă limbă a artei în care s-au crezut chemaţi- atunci îl spun în orice limbă a unei munci, la care nici nu s-au gândit.
În fiecare om cinstit se găsesc zăcăminte destule, care să-i dea puterea şi dreptul de a-şi adăuga viaţa la viaţa cea minunată a vieţii. Nu disperaţi! Înviaţi de o mie de ori din propria voastră cenuşă! Întotdeauna este prea devreme să pleci singur din viaţă, sau măcar să disperi, căci poţi oricând- oricât de bătrân ai fi- să începi , cu forţe proaspete, viaţa de la început!”

(pasaj din ” Testamentul din Hiligenstadt” din romanul “Beethoven Omul” de Ury Benador)
Am primit acest fragment de la o persoană deosebită şi mi-a plăcut atât de mult încât am zis că trebuie să îl fac cunoscut mai departe, mai ales că este încă atât de actual prin semnificaţia mesajului.

Bookmark to:

Cine spune că e criză? Familia mea este de vreo săptămână în continuă extindere. Mai întâi au venit ei, chiar de ziua mamei, la finalul lui mai. Micuţi , sfioşi, doi frăţiori pufoşi şi drăgălaşi. Eu am fost extrem de încântată, pentru că nu am mai avut iepuraşi până acum şi sunt chiar simpatici când ţopăie prin iarbă.

Ieri însă a fost o zi deosebită – familia noastră şi-a întregit numărul par de membri ” de companie”- aveam 2 căţei, 2 iepuri şi un motan..era normal să am şi 2 pisoi, nu? Nu am pierdut vremea, şi când am auzit că o colegă are 5 ghemotoace de donat am zis că unul va fi al meu..Asta acum mai mute săptămâni, cînd erau micuţi..a venit şi momentul decisiv- mi-a spus să merg să aleg unul ca să îl iau acasă. Cum am ajuns, un bulgăraş gri cu ochi albaştri a venit la mine şi nu mi-a mai dat drumul. El a fost alesul, sau mai bine zis, el m-a ales pe mine. Un fel de atracţie la prima vedere, poate? Nu ştiu, cert e că am luat chiar puiuţul preferat dintre cei 5 frăţiori al prietenei mele..noroc că ştie cât de mult ador pisicile, altfel nu ştiu dacă mi-l dădea..Alegerea a fost partea simplă, complicat era cum să îl aduc acasă…e destul de mers cu microbuzul şi era şi cald..plus că îmi era teamă să nu miorlăie şi să rămânem amândoi pe jos…Unica soluţie a fost mijlocul de transport al prietenului ei..

Nu-i aşa că e frumoasă? După doar câţiva kilometri am luat o decizie irevocabilă- dacă Artemis ar fi trăit în zilele noastre cu siguranţă ar fi renunţat la carul ei de argint cu care se plimba în jurul lunii pentru o motocicletă cu care să gonească! Iar drept animal simbol, ..ar fi trebuit să îmi cunoască noul prieten!

Aşadar – o plimbare pe motor merită din plin , pentru că senzatia oferită este unică! Nu e recomandată însă pisicilor decât în situaţii limită, pentru că le cam ameţeste.

Şi dacă tot aţi văzut pozele cu noii membri ai familiei aveţi vreo idee de nume?

La iepuri chiar e complicat pentru că nu am avut până acum, iar pisoiul..aş vrea ceva deosebit..mai drăguţ decât “Cenuşă” “Strigoiuţul” sau alte derivate..Ăsta a fost “jurnalul de bord” de azi. Însă tare am impresia că de pufosul cu ochii albaştri vom mai auzi..

Bookmark to: