Am ezitat mult până să postez aici minunatele versuri ale inegalabilului poet Mihai Eminescu. Dar, pentru că această categorie este dedicată culturii, iar acest maestru al versurilor este cu siguranţă unul dintre cei mai importanţi piloni ai artei şi culturii româneşti, am ales să scot la lumină una dintre poeziile sale care îmi place foarte mult. Este vorba despre Odă ( în metru antic), cu strofă safică, făcând trimitere la renumita poeta greacă Sapho , dacă am reţinut bine. Imaginea este a păsării Pheonix, un motiv prezent în această creaţie.
O altă bloggeriţă prietenoasă, pe care o cunoaştem de relativ puţin timp, dar care ne e tare simpatică ne-a acordat un premiu..prietenos pentru care îi mulţumim , oferind, la rândul nostru ,acest premiu tuturor prietenilor din blogroll.
Pentru că iubesc trandafirii şi florile în general, adaug în colecţia de piese nemuritoare, o minunată melodie preluată de numeroşi artişti, în interpretarea cu totul deosebită a Mihaelei Mihai. Audiţie plăcută!
De ce oare avem mereu tendinţa să ne raportăm viaţa la ceilalţi? “Toţi oamenii aparţin speciei umane, sunt fiinţe sociale, conştiente, creative şi orientate spre valori”, spune un compendiu de psihologie. Sau cel puţin, aşa ar trebui…
Nemulţumiţi de calitatea propriei existenţe, ne refugiem în noi ca într-o carapace şi devenim tot mai reci.
Ne privim zilnic în oglindă, dar scăpăm din vedere esenţialul- să privim şi dincolo de chip. Probabil nu există perfecţiune, dar ,cu siguranţă, există o viaţă frumoasă care merită trăită din plin. Pentru fiecare dintre noi. Chiar dacă acum viitorul e cufundat în întuneric, următoarea clipă poate aduce lumină. Observ că în societatea noastră pe lângă plânsul de milă e ” la modă” nemulţumirea. Oamenii sunt trişti, revoltaţi dintr-o varietate de motive, de multe ori însă, chiar de ei înşişi. Privim în oglindă şi nu ne convin atâtea: salariul, aspectul fizic, relaţiile cu ceilalţi, de fapt relaţia cu propria persoană. Pentru că totul porneşte de la un dezechilibru interior, de la o comunicare deficitară cu noi înşine, de la o neacceptare a unor limite, de la lipsa iubirii faţă de sine. Totul ar fi mult mai simplu dacă, odată ce am identificat o problemă care ne nemulţumeşte şi ne umbreşte fercirea, am conversa sincer cu noi: ” Ok, nu-mi place deloc asta. Dar eu ce fac să remediez situaţia? ” Pentru că da, aşa cum spunea un nene într-o reclamă, cheia e la tine. Şi tu alegi- dacă te plângi în continuare sau incepi să acţionezi.
maine...
