Un cal mort zăcea ieri la orele prânzului pe o stradă principală din Ploieşti. Imediat ce am terminat de pozat, o patrulă a poliţiei a trecut pe-acolo, a încetinit, a privit, a plecat mai departe. Spunem că suntem o ţară civilizată, însă putem vedea aşa ceva într-o ţară civilizată ? Refuz să cred asta. Într-o ţară civilizată cred că ar fi fost ridicat imediat şi stăpânul animalului tras imediat la răspundere (dar nu cred că s-ar fi ajuns aici pentru că există civilizaţie, deci n-ar lăsa nimeni un hoit într-un spaţiu public), ori la noi…doar e Românica..
Azi am tot discutat în contradictoriu despre muzică, genuri muzicale şi efectele lor. Implicit, s-au conturat nişte concluzii. Fiecare dintre noi iubeşte şi ascultă frecvent un anumit gen de muzică. Ca orice om, am şi eu simpatii şi antipatii…muzicale. Doar că am şi argumente.
Pentru mine, muzica nu e doar un amestec de sunete, eventual şi versuri care au un ritm uşor de reţinut şi atât. Nu, pentru mine , muzica e hrană pentru spirit, cu o unitate aproape perfectă între versuri şi linia melodică. Am şi momente în care nu mă pot concentra decât pe muzică instrumentală( trăiască Vangelis, Mozart, Schubert..Dacă aş spune că eu ascult orice gen de muzică..aş fi o ipocrită. Pentru că doar câteva genuri rezonează cu sufletul meu: muzica uşoară românească, muzica anilor 80-90 ( nu orice melodie, dar majoritatea, să zicem) , muzica clasică şi uneori..baladele rock şi muzica folk.
Nu am ceva personal cu restul dar mă ghidez după ce spunea compozitorul unui recviem extraordinar( Beethoven): ” muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi (sau aşa ar trebui, îndrăznesc să adaug) nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde”.
Astfel, referitor la restul genurilor muzicale.. rockul, în afară de unele balade( +melodiile Queen), e prea dur sau prea pesimist( pentru mine), muzica house, trance, electro -cunoscută sub denumire generală ” muzică de club” e o muzică care deşi se vrea profundă nu îţi înalţă sufletul, cel mult îl încătuşează. Muzica populară- e chiar ok când vrei să îţi aminteşti (aviz prahovenilori ) cine eşti .Nu râdeţi, în timp ce discreditaţi acest gen, această doamnă încă se mândreşte cu originile sale..măcar de am lua lecţii să ne mândrim la fel cu locurile natale. Şi jazz-ul e ok, însă eu nu prea răbdare să îl ascult mult timp. Muzica din zilele noastre…care nu se încadrează neapărat la muzică de club e clar că e creată doar în scopuri comerciale şi atât. Manelele…din punctul meu de vedere nici nu ar trebui să existe ca gen..poate că are unele ritmuri orientale interesante dar dezacordurile fioroase, promovarea unui stil de viaţă în care nu contează decât banii, averea şi ..valoarea, pe care o înlocuiesc cu nonvaloare şi kitsch la tot pasul, o atitudine de grobieni infatuaţi distrug orice urmă de simpatie. Hip-hopul , un alt gen controversat în care adepţii se consideră oameni speciali şi neînţeleşi. Nu m-ar deranja atât de tare limbajul pe alocuri vulgar, deşi unii au demonstrat că se poate şi fără, doar că nu înţeleg un lucru. În majoritatea versurilor se revoltă, arată faţa României în culorile cele mai sumbre. Dar de ce promovează atât utilizarea drogurilor? Nu îşi dau seama că îi ascultă şi copii de 14 ani, care îi consideră idoli si imită în orice ? Această responsabilitate pentru educarea tinerelor generaţii o au şi maneliştii , dar..nu cred că îşi fac eu vreun proces de conştiinţă în timp ce cântă despre bani, duşmani şi cât sunt ei de extraordinari. Şi evident, mai e şi muzica de club. Aceasta , însă tocmai pe asta mizează . Pe implementarea unei superficialităţi care să faciliteze consumerismul , şi implicit să le asigure vânzări considerabile.Dacă se poate să stimuleze şi consumul de droguri, cu atât mai bine. Nu e obligatoriu, dar ar fi de preferat, pentru o fidelizare soră cu supunerea oarbă a personalităţii fanului.
Din nefericire, nu mai trăim vremurile în care muzica era creată din dragoste pentru om şi creaţie, în care artiştii îşi puneau bucăţi de suflet în interpretare. Eu aşa simt, de aceea cred că ar trebui să fim foarte atenţi la ceea ce ne oferim, pentru o aşa zisă relaxare- muzică pentru înălţarea spiritului sau dimpotrivă…
Mai jos, nişte melodii care potrivit standardelor mele trec drept muzică pentru suflet:
Weekend-ul acesta, in orasul meu de bastina s-a intamplat o minune! Cineva a descoperit ca existam si noi pe harta si s-a hotarat sa faca ceva interesant. Asa ca timp de 3 zile, la Sala Sporturilor din Ploiesti am avut parte de bere ieftina(3 lei paharul!!!), muzica buna si chiar premii. Aaaa…si sa nu uitam de obisnuiti cocalari veniti sa se afle si ei in treaba si hotii de buzunare, pentru care asemenea evenimente sunt o adevarata mana cereasca.
Ziua I
Pe la ora 6 am ajuns. Multe mese, multa bere, din ce in ce mai multa lume… Dupa vreo ora si 2 beri la bord, am primit un fluturas cu un concurs. Trimiti 9-10 sms-uri cu niste cuvinte gasite pe acolo pe panouri si castigi ceva… am devenit fericitul posesor(pentru putin timp) al unui pahar de bere si 2 mici(saru’mana). Pe la 8 si jumatate, evident cu intarziere, a cantat ZOB(nu prea sunt fan…asa ca nu comentez) iar mai apoi Cargo, pe care i-am savurat in fata scenei. Ziua I s-a terminat.
Ziua II
Sambata ar fi trebuit sa cante Zero si Holograf. Nu-mi plac nici unii in mod deosebit, asa ca am chiulit:P.
Ziua III
Din pacate si ultima, dar poate cea mai buna. Apogeul a fost atins de recitalul Pasarii Colibri pe care nici macar ploaia nu a indraznit sa-l intrerupa. Din nou, am fost acolo, in fata. La final, m-am intors acasa fericit, ca in sfarsit s-a mai intamplat ceva si in orasul meu… poate primim si la anul:D
Acum o intrebare…Am descoperit ca unora la un concert le place sa stea mai in spate, unde atmosfera e mai “linistita”, iar altii ca mine prefera sa fie acolo in fata, cat mai aproape de scena. As vrea sa stiu voi ce preferati…si de ce?
Un cocos cam confuz din China sufera de o puternica criza de identitate – aparent, pasarea este convinsa ca e pinguin. Iar un purcel din Australia a legat o stransa prietenie cu un ponei si se crede… cal!
In loc sa mearga ca o gaina normala, cocosul din rasa peng inainteaza intr-o pozitie complet verticala, cu aripile stranse in spate. Neobisnuitul cocos apartine pescarului Liu Yong, din satul Jinhu situat in provincia Jiangsu din estul Chinei. Omul marturiseste ca pasarea merge in acest fel ciudat si nespecific gainilor inca de cand era pui. Pe masura ce cocosul a crescut, diferenta dintre el si celelalte pasari de curte s-a accentuat: in loc sa scarme pamantul si sa doarma in cotet pe timpul noptii, cocosul se trezeste tarziu si are un comportament arogant si superior vizavi de celelalte pasari.
Cocosul nu este singurul animal cu probleme de identitate. O purcelusa de la ferma Fun-e din Cairns, Queensland, Australia, in ciuda diferentei evidente, se crede ponei. Miss Daisy, pe numele ei, isi petrece toata ziua cu poneiul Honey Bunny si imita extrem de bine comportamentul unui cal. Proprietara fermei, Anita Coulthard, marturiseste ca porcii sunt animale extrem de inteligente si, daca sunt dresate bine, pot face aproape orice le permite fizionomia. Daca impulsul de a se imprieteni cu poneii si a se comporta ca ei este natural – aceasta abilitate se amplifica.
maine...
