Aşa se numeşte una dintre melodiile mele preferate. Mult timp am admirat doar vocile interpreţilor (Yulianna Karaulina şi Ruslan Masyukov), trăirile care se ghiceau în modul de interpretare. Într-o bună zi, am găsit, de fapt, aşa cum se întâmplă de obicei, ea m-a găsit pe mine. O domnişoară foarte drăguţă care s-a oferit să îmi traducă întreaga piesă. S-a dovedit a fi într-adevăr tristă, dar cu atât mai frumoasă.Aceasta este melodia ( videoclipul este alcătuit din secvenţele serialului “Misterele din Sankt Petersburg”)
Iar aceasta este traducerea versurilor:
Este tot ce am avut de spus: simplul adevăr
Îmi pare rău,dar eu…dar tu …inţelegi probabil…
Am avut drumuri diferite în viaţă – care ne-au despărţit.
Ai avut încredere în ochii mei,dar pentru ultima oară
Poate mai târziu,dar acum…
Nu sunt eu in braţele tale,
Nu te pot săruta
Nu sunt vise ca noi doi
Să putem fi impreună…
Suntem în stare să stăm spate în spate,
Şi să trecem dincolo de orizont,acolo unde nu doare
Adevărul este simplu – acolo,unde nu există dragoste.
Ne-am plictisit şi te rog sa nu mă mai cauţi
Poate mai tirziu,dar acum…
Nu sunt eu in braţele tale,
Nu te pot săruta
Nu sunt vise ca noi doi
Să putem fi impreună…
Îi mulţumesc mult atât domişoarei Cătălina, care , doar citind un comentariu în care căutam informaţii despre această piesă s-a oferit să o traducă dar şi lui Graprefruits, pe al cărui blog, la secţiunea “Expresii în limba rusă ” am cunoscut-o pe cea care mi-a tradus versurile acestei minunate melodii.
Weekend-ul acesta, in orasul meu de bastina s-a intamplat o minune! Cineva a descoperit ca existam si noi pe harta si s-a hotarat sa faca ceva interesant. Asa ca timp de 3 zile, la Sala Sporturilor din Ploiesti am avut parte de bere ieftina(3 lei paharul!!!), muzica buna si chiar premii. Aaaa…si sa nu uitam de obisnuiti cocalari veniti sa se afle si ei in treaba si hotii de buzunare, pentru care asemenea evenimente sunt o adevarata mana cereasca.
Ziua I
Pe la ora 6 am ajuns. Multe mese, multa bere, din ce in ce mai multa lume… Dupa vreo ora si 2 beri la bord, am primit un fluturas cu un concurs. Trimiti 9-10 sms-uri cu niste cuvinte gasite pe acolo pe panouri si castigi ceva… am devenit fericitul posesor(pentru putin timp) al unui pahar de bere si 2 mici(saru’mana). Pe la 8 si jumatate, evident cu intarziere, a cantat ZOB(nu prea sunt fan…asa ca nu comentez) iar mai apoi Cargo, pe care i-am savurat in fata scenei. Ziua I s-a terminat.
Ziua II
Sambata ar fi trebuit sa cante Zero si Holograf. Nu-mi plac nici unii in mod deosebit, asa ca am chiulit:P.
Ziua III
Din pacate si ultima, dar poate cea mai buna. Apogeul a fost atins de recitalul Pasarii Colibri pe care nici macar ploaia nu a indraznit sa-l intrerupa. Din nou, am fost acolo, in fata. La final, m-am intors acasa fericit, ca in sfarsit s-a mai intamplat ceva si in orasul meu… poate primim si la anul:D
Acum o intrebare…Am descoperit ca unora la un concert le place sa stea mai in spate, unde atmosfera e mai “linistita”, iar altii ca mine prefera sa fie acolo in fata, cat mai aproape de scena. As vrea sa stiu voi ce preferati…si de ce?
Am ezitat mult până să postez aici minunatele versuri ale inegalabilului poet Mihai Eminescu. Dar, pentru că această categorie este dedicată culturii, iar acest maestru al versurilor este cu siguranţă unul dintre cei mai importanţi piloni ai artei şi culturii româneşti, am ales să scot la lumină una dintre poeziile sale care îmi place foarte mult. Este vorba despre Odă ( în metru antic), cu strofă safică, făcând trimitere la renumita poeta greacă Sapho , dacă am reţinut bine. Imaginea este a păsării Pheonix, un motiv prezent în această creaţie.
Pentru că iubesc trandafirii şi florile în general, adaug în colecţia de piese nemuritoare, o minunată melodie preluată de numeroşi artişti, în interpretarea cu totul deosebită a Mihaelei Mihai. Audiţie plăcută!
Azi împlinea 43 de ani. Am iubit-o de când am descoperit-o acum ,15 ani… la mare, Eforie, concerte de muzică uşoară cum erau odată, flori date artiştilor . Şi ea, o artistă caldă şi frumoasă , care şi-a făcut timp să vorbească cu o fetiţă de 3 ani şi chiar să-i admire rochiţa. De atunci nu am mai uitat-o niciodată. Avea probleme, era bolnavă, nici nu cred că mai contează. Esenţial e faptul că de acum nu mai este printre noi., că de acum nu o vom mai auzi decât in vechile ei melodii. Şi aşa, o dată cu ea, s-a mai stins o lumină , am rămas mai săraci. Încet-încet, toţii mari artişti pleacă şi rămânem tot mai trişti şi mai pustii.
Fata cu părul de foc şi voce de cristal, Mădălina noastră a ales să ne părăsească. Unii spun că avea totul şi gestul ei este de neînţeles, alţii că suferea de o boală incurabilă. Cert e că de acum o să îmi fie mult mai greu să zâmbesc şi să pornesc mai departe atunci când o să ascult Fată dragă sau chiar Jucătorul de iubiri.
Eu aş vrea să îi mulţumesc pentru toată dragostea, căldura, dăruirea, de care a dat dovadă prin fiecare melodie. M-am simţit mândră că e prahoveancă de-a mea, deşi ea zicea mereu că e Fata din Nalindamar..Cuvintele sunt mult prea seci şi sărace, nu putem decât să cedăm locul lacrimilor şi regretelor… Dumnezeu să îi odihnească sufletul care nu şi-a găsit pacea pe acest pământ!
maine...
