Producatorul auto chinez Zhejiang Geely Holding Group, va semna duminica un acord cu Ford Motor pentru a cumpara unitatea de productie de automobile Volvo, a declarat un purtator de cuvant al Volvo.
Geely si Ford urmeaza sa anunte tranzactia in cadrul unei conferinte de presa, sustinuta in orasul suedez Göteborg, informeaza Reuters.
Ford a anuntat inca de la sfarsitul anului trecut ca a incheiat un acord cu producatorul auto chinez Zhejiang Geely pentru vanzarea companiei suedeze Volvo, iar cele doua parti estimeaza ca tranzactia va fi finalizata in cel de-al doilea trimestru din 2010.
Ford a anuntat in octombrie ca prefera oferta prezentata de Geely. Grupul chinez a propus doua miliarde de dolari pentru achizitia companiei suedeze.
Constructorul auto american a cumparat in totalitate Volvo in 1999, cu 6,4 miliarde de dolari. China a devenit din 2009 cea mai mare piata auto din lume, dupa declinul vanzarilor din SUA.
Un film foarte puternic, dar totuşi greu de urmărit este Requiem for a dream. Filmul este inspirat după un roman şi prezintă efectul drogurilor de diferite feluri asupra vieţii oamenilor. Producţia este destul de veche, din anul 2000 şi a reuşit în timp să devină foarte cunoscută. Requiem for a dream este pe primul loc în topul primelor 10 filme despre droguri şi îşi merită din plin locul. Filmul este unul foarte profund, emoţionant şi arată perfect stările prin care trec cei ce consumă astfel de produse. Sunt prezentate atât euforia primelor doze, plăcerea şi fericirea aduse de primele halucinaţii, dar şi groaza şi haosul ce apar în sevraj sau după consumarea excesivă. Filmul devine, la fel ca şi vieţile dependenţilor, din ce în ce mai terifiant şi reuşeşte să ilustreze foarte bine stările şi situaţiile pe care personajele le înfruntă cu greu, la fel ca şi în roman. Requiem for a dream nu este chiar un film relaxant, pe care să-l vizionezi în 2 ore şi să-l uiţi imediat, este un film care merită văzut pentru că transmite un mesaj puternic, important şi adevărat. Povestea este şi ea înfricoşătoare, dar nu ar putea fi altfel. Vieţile tuturor personajelor se distrug treptat şi este evident că finalul nu va fi în nici un caz unul fericit. Deşi este considerat de unii ca fiind un film mult prea trist şi deprimant el este un film cu adevărat reuşit care are tot ceea ce îi trebuie unui film bun…sens. Un film care cu siguranţă va înlătura orice dorinţă sau curiozitate de a încerca vreodată vreun drog din mintea celor care îl vizionează. Este păcat că nu există mai multe astfel de producţii care să arate adevărata faţă a drogurilor, suferinţa şi haosul ce se ascund în spatele plăcerii enorme ce nu durează decât câteva minute. Actorii sunt perfecţi pentru rolurile din film şi le interpretează exact aşa cum trebuie. Filmul merită lăudat nu numai datorită faptului că transmite un mesaj tineretului şi oamenilor în general, ci pentru că este bine gândit şi reuşeşte să pună o mare parte din cei care-l vizionează pe gânduri. Povestea începe cu un tânăr dependent care neavând altă soluţie, vinde pentru a 5-a oară televizorul mamei sale. După un timp, tânărul, nemaiavând bani, începe să vândă droguri pentru a-şi putea întreţine dependenţa. Lucrurile merg bine un timp, băiatul reuşind chiar să-i cumpere mamei sale un televizor nou. Totuşi, după o vreme, drogurile încep să se găsească mai greu, iar conexiunile băiatului şi ale prietenilor lui renunţă la a mai colabora cu ei. Toţi încep să sufere cumplit şi să recurgă la tot felul de măsuri disperate pentru a putea intra din nou în starea cu care se obişnuiseră. Între timp şi mama băiatului devine dependentă de nişte pastile de slăbit ce conţineau substanţe interzise şi ajunge să-şi piardă minţile şi să halucineze. De asemenea, povestea de dragoste dintre fiul ei şi fata pe care o întâlnise devine fără viitor din cauza drogurilor. Toate personajele au de suferit în final, iar sfârşitul filmului este unul foarte nefericit. Vă recomand acest film şi vă doresc vizionare plăcută!
Cine decide ce e normal şi ce nu într-o societate? Majoritatea. Aparent întrebare cât se poate de banală, chiar stupidă. Dar… dacă ne luăm după o afirmaţie a preşedintelui conform căreia 99% din populaţia României ascultă manele, ar rezulta că acest comportament este cât se poate de normal. Trăim într-o lume, în care graniţa dintre normal şi anormal este extrem de fragilă, unele conduite putând migra foarte uşor de la o categorie la cealaltă. Sau, şi mai rău, în unele cazuri, anormalitatea trece cu insolenţă drept un lucru firesc. Noi, cetăţeni, oameni cu principii şi valori, din dorinţa de a progresa, de a fi originali am acceptat o mulţime de monstruozităţi.O să dau doar câteva exemple, care deja sunt considerate fireşti, ba chiar aclamate şi încurajate: comportamente necivilizate (se mai miră cineva când priveşte o aşa numită emisiune de divertisment în care protagoniştii nu fac decât să se agreseze verbal, fie ei, persoane publice sau oameni obişnuiţi?, idei care susţin că cel mai important scop pe care trebuie să îl urmărim este o avere cât mai mare, incultura în toate domeniile, lenea, kitsch-ul sub orice formă care apare. Principala cauză- educaţia defectuoasă sau ineexistentă- ce să înveţe copiii din şcoala generală din versurile unei manele decât că e mai prtofitabil să te laşi de scoală şi să te apuci de “afaceri”? Ce altceva îi induce unui tânăr care abia păşeşte in lume imaginea unui DJ dezbrăcat sau a unei DJ-iţe care mixează făcând topless (sau femei DJ, iertaţi-mi neştiinţa) decât că aşa e “normal”, că asta înseamnă adevărata distracţie- doar plăceri fizice? Toate emisiunile de prost gust, toate ştirile care prezintă acceaşi violenţă sub nume diferite, induc stări de ” aşa e la noi”, sentiment tipic autohton de resemnare şi de acceptare a oricărei enormităţi morale sau sociale. Reminiscenţe comuniste? Atunci de ce au mai murit atâţia oameni în revoluţie? De ce ne e din ce în ce mai greu să oferim un sprijin celui de lângă noi.. sau măcar un zâmbet? Lucrurile “normale” şi promovate pe care le aud tot mai des sunt concepte precum: individualism (adică trebuie să fiu cel mai tare, nu conteză dacă asta implică şi câteva cadrave ), o viaţă fericită (care înseamnă în multe cazuri doar bunuri materiale), cultură (care se rezumă , de prea multe ori, în ultimele hituri de la un post de radio şi ultimele telenovele difuzate la televizor ), informaţie (adică ştirile de la 17.00 sau 19.00 şi două ziare , că doar trebuie să citim şi presa scrisă, nu?- unul de ştiri sportive şi unul … monden ca să fiu drăguţă). În asemenea condiţii, prefer să fiu o nonconformistă, o “anormală” (nu de dragul ieşirii în evidenţă ci , pur şi simplu, pentru că prefer să trăiesc în armonie cu principiile şi visurile mele).Tu, cât de normal te consideri?(raportat la societatea în care trăim şi la ideile pe care le propagă)
O maşină care mie îmi place foarte mult, având în vedere şi faptul că sunt un fan al mărcii Honda. La Salonul Auto din 8 februarie 2010 de la Geneva a fost prezentată varianta de serie a noii Honda CR-Z varianta Hybrid, maşină ce se vrea a fi urmaşa vechii CR-X.
.jpg)
maine...
