Cu toţii trecem prin asta. Este primul servici căruia trebuie să te conformezi, primul program căruia trebuie să îi faci faţă şi primul tău pas în societate. Într-adevăr, toţi facem acest prim pas în societate, dar o societate care nu ne vede aşa cum trebuie, ca pe nişte oameni, ci mai degrabă ca pe nişte roboţi pe care i-ar putea folosi mai târziu. Încă de la vârste mici copiii trebuie să meargă la şcoală. Şcoala îi învaţă ceea ce trebuie să ştie pentru a se putea descurca în viaţă. Le formează nişte idei, îi ajută să-şi creeze nişte principii şi îi învaţă să-şi formeze singuri păreri legate de orice, sau cel puţin aşa ar trebui. Bineînţeles, acesta este doar primul pas pe care copiii îl au de străbătut. Urmează o lungă serie de ani plini de examene, învăţat la zeci de discipline şi adaptări la legi care se schimbă mereu. Este foarte necesar să avem nişte şcoli de calitate, din care să iasă nişte oameni pregătiţi pentru viaţă, educaţi şi cu un anumit pachet de cunoştinţe. Totuşi, şcoala ar trebui să privească elevii şi dintr-un alt punct, să îi mai înveţe şi altceva. Probabil nu există elev care să nu şi-a dorit măcar o dată să aibă posibilitatea de a renunţa la materiile care pe el nu îl interesează, să aibă opţiuni şi să înveţe cu adevărat ceva, nu doar nişte simple teorii legate de nişte lucruri care nu îi vor folosi niciodată. Şcoala reuşeşte să înveţe elevii, reuşeşte să le bage pe gât diferite lucruri care nu sunt deloc concrete şi care nu îi vor trezi deloc interesul. O mare completare o face şi educaţia de acasă, de acolo vin răspunsurile la întrebările pe care orice tânăr şi le pune la un moment dat şi care îi sunt necesare. Din păcate, nu toţi primesc aceiaşi educaţie acasă. Unii părinţi sunt dezinteresaţi de copiii lor şi cu atât mai puţin de problemele şi de întrebările lor. Perioada în care eşti în şcoală este probabil una dintre cele mai importante ale vieţii. În acest timp îţi formezi caracterul, gândirea şi îţi faci planuri pentru viitor. Tot în această perioadă apar însă şi numeroase nelămuriri, întrebări la care tinerii caută răspunsuri dar nu le primesc nici de la părinţi şi nici de la şcoală. Şcoală parcă evită de multe ori concretul, tratarea situaţiilor care chiar apar în viaţa de zi cu zi. Elevii ar trebui să vadă în şcoală un loc unde lucrurile devin clare, unde afli într-adevăr ce este bine şi ce nu. Prea puţin sunt sfătuiţi elevii, prea puţin li se arată şi partea mai “practică” a vieţii. Ar fi probabil foarte folositoare trecerea educaţiei la un alt nivel. Aceasta nu ar trebui să rămână doar între zidurile şcolii, ci să se extindă. Elevii ar trebui să cunoască mai multe medii, mai mulţi oameni pe lângă profesori şi de ce nu, alţi tineri cu care să schimbe idei. Fiecare părticică din societate ar avea ceva de arătat noilor generaţii. Scopul şcolii este şi acela de a-ţi crea o înclinaţie spre un anumit domeniu, domeniu pe care mai târziu îl vei urma. Ea trebuie să te ajute să-ţi faci şi nişte planuri de viitor, să alegi ce este mai bun pentru tine. Din păcate, învăţământul este inapt din acest punct de vedere şi merge ca acum 100 de ani. Nu se pune deloc accent pe dezvoltarea personală a tinerilor, pe progresul şi dezvoltarea lor ca oameni. Şcoala vrea doar să-i “îndoape” cu cât mai multe informaţii, inutile într-o foarte mare măsură, care probabil nu îi vor folosi niciodată, poate doar pentru dobândirea unor diplome. Învătând elevii şi lucruri care apar în viaţa de zi cu zi, punând accent pe dezvoltarea lor personală, pe libertatea gândirii şi pe mai multe opţiuni şcoala ar deveni cu adevărat o instituţie eficientă. Ar reuşi să dezvolte nişte oameni care gândesc în adevăratul sens al cuvântului, care cunosc societatea şi ştiu cum funcţionează, care pot face faţă problemelor şi care ştiu ce vor. În schimb, şcoala dezvoltă nişte roboţi plini de informaţii inutile pe care le uită de îndată ce ies din ea, “roboţi” care deşi au multe cunoştinţe nu ştiu cum să se descurce în viaţă şi care sunt mai mult scârbiţi, obosiţi şi nehotărâţi decât optimişti, plini de speranţă şi cu planurile făcute. Teoria şi informaţiile au şi ele rolul lor, în nici un caz nu sunt de trecut cu vederea, dar nu putem nici să ignorăm nevoia elevilor de a învăţa şi într-un alt mod, un mod care să le placă şi care să îi facă dornici să se dezvolte personal şi să ajungă într-o zi o piesă importantă a societăţii. Deşi încercăm să facem schimbări în domeniul educaţiei, nu reuşim decât să ne prostim elevii cu informaţii inutile, să ne batem joc de ei dând legi gândite cu picioarele şi să le îngreunăm această perioadă care ar trebui să le lase şi nişte amintiri plăcute. Poate dacă am opta pentru modernizarea ei şi am lăsa şi elevilor un cuvânt de spus lucrurile ar sta altfel.

Bookmark to:

Bronson, un film inspirat după o poveste reală. Mereu au fost reuşite filmele inspirate din realitate şi mai ales cele autobiografice. Bronson este un astfel de film. În rolul principal, al lui Charles Bronson, este actorul Tom Hardy. Povestea filmului reprezintă practic viaţa celui mai periculos deţinut din Marea Britanie, Charles Bronson. Acesta nu era neaparat un om rău, dar atunci când se supăra reacţiona într-un mod deloc plăcut. La început avea conflicte cu alţi copii la şcoală, apoi a bătut serios un profesor. Charles era încă de mic un copil problemă, dar unul care avea un vis-să ajungă celebru. La maturitate acesta se decide să jefuiască poşta, dar personajul nostru nefiind foarte deştept este păcălit de angajaţi şi pleacă doar cu ceva mărunţiş. Este prins de poliţie, opune rezistenţă şi în cele din urmă este condamnat la primii lui 7 ani de închisoare. Atunci Charles a luat o decizie. Nu avea să se lase complexat de închisoare, ci dimpotrivă, avea s-o folosească pentru a-şi îndeplini visul, avea să ajungă cel mai violent deţinut. Acesta este transferat din închisoare în închisoare, niciuna fiind capabilă să-l stăpânească cu adevărat. Sentinţa se măreşte la 37 de ani iar din aceştia Bronson petrece 30 în singurătate, izolat. Într-o anumită perioadă acesta devine atât de violent încât nu putea fi lăsat liber decât atunci când era sedat. Totuşi, amicii pe care şi-i face în puşcărie îl vor ajuta ca pe viitor să reuşească să-şi creeze un nume şi în afara închisorii, prin intermediul luptelor ilegale. Bronson, în micile lui pauze de la viaţa de deţinut, apucă chiar să se îndrăgostească, dar rezultatul final nu este deloc asemănător cu aşteptările lui. Vă las pe voi să vedeţi ce se întâmplă cu el. Vizionare plăcută!

Bookmark to:

Primele fotografii “spion” ale lui Mercedes R-Class Facelift ce se anunţă că va apărea în 2010!

via

Bookmark to: