Deşi nu am putut sta decât 3 zile ( aveam o tabără săptămâna următoare), sejurul la Tulcea ( Smardoieşti pentru şefu”) a fost foarte frumos. Tulcea este un oraş tare draguţ cu multe parcuri şi fântâni arteziene. Chiar dacă e locul în care trenurile fac cale întoarsă, deoarece nu mai e decât apă la orizont ( mai sunt localităţi, dar se ajunge doar pe apă), este cu sigurantă, un oraş care merită vizitat. Are un acvariu mare cu peşti de diverse mărimi care m-a fascinat , Dunarea la 2 paşi, un lac chiar în centru în jurul căruia poţi admira o fântână ce apare în mai multe culori noaptea. Dacă ajungeţi, nu rataţi “Monumentul” construit pentru eroii din cele două războaie, aflat undeva foarte sus, de unde ai o privelişte deosebită. Ca şi Roma de odinioara, Tulcea este situat pe 7 coline, aşa că veţi avea ceva de urcat, eu am avut la dispozitie şi un scuter aşa că plimbarea a fost cu atât mai plăcută. Insula Tudor Vladimirescu la care se ajunge cu vaporaşul sau mânăstirea Celic Dere sunt alte obiective care merita atenţia vizitatorilor. În concluzie, Artemis s-a simţit foarte bine la Tulcea şi pentru asta îi mulţumeşte lui Dragoş care a fost o gazdă foarte răbdătoare şi un ghid bun. ( de asemenea poliţistii sunt simpatici, bărcile au acel aer de epoca, iar tipii de pe iaht sunt draguţi şi prietenoşi)
In continuare, puteti viziona si un filmulet cu membrii echipei La Ionica in Ploiesti, in timpul excursiei la Busteni dar si la Tulcea realizat de Dragos
Pentru cei mai multi oameni, heliul este acel gaz cu care se umplu baloanele plutitoare la peteceri, sau care odata inhalat ne transforma vocea intr-una comic-pitigatiata. Dar heliul este, de fapt, un gaz foarte important aflat in compozitia atmosferei Terrei. Iar savantii ne avertizeaza ca, in intervalul urmator de 25-30 ani, heliul va dispare cu totul, iar acest fenomen ar putea avea consecinte grave pentru omenire.
Sunt sigur că aţi observat absenţa noastră pe blog zilele trecute. Motivul este reuniunea „Ionicilor”. Dragoş a venit de la Tulcea în vizită la mine (la noi de fapt) câteva zile. Ne-am distrat, ne-am simţit bine în Ploieşti joi, vineri şi sâmbătă. Ieri am fost la Costanţa Buşteni, am urcat până la Cabana Poiana Izvoarelor unde am avut parte de o masă caldă, după care, extenuaţi, am coborât spre gară pentru a ne întoarce spre casă. Desigur că am avut parte de ceva distracţie pe drum, am făcut şi poze (pe care le vom posta peste câteva zile). La întoarcere Dragoş era deja obosit, şi cam prost dispus, însă Artemis, cu optimisul ei a reuşit în final să-l înveselească. Ne-am distrat şi în tren (atât la dus, cât şi la întors) şi ne-a făcut plăcere să avem parte de atâta voie bună Astăzi Dragoş şi Artemis au plecat la Dragoş, la Smardoieşti Tulcea şi vor continua acolo distracţia.
Pe final vă amuzăm cu un filmuleţ pe seama căruia am râs şi noi ieri pe drum
Aşa se numeşte una dintre melodiile mele preferate. Mult timp am admirat doar vocile interpreţilor (Yulianna Karaulina şi Ruslan Masyukov), trăirile care se ghiceau în modul de interpretare. Într-o bună zi, am găsit, de fapt, aşa cum se întâmplă de obicei, ea m-a găsit pe mine. O domnişoară foarte drăguţă care s-a oferit să îmi traducă întreaga piesă. S-a dovedit a fi într-adevăr tristă, dar cu atât mai frumoasă.Aceasta este melodia ( videoclipul este alcătuit din secvenţele serialului “Misterele din Sankt Petersburg”)
Iar aceasta este traducerea versurilor:
Este tot ce am avut de spus: simplul adevăr
Îmi pare rău,dar eu…dar tu …inţelegi probabil…
Am avut drumuri diferite în viaţă – care ne-au despărţit.
Ai avut încredere în ochii mei,dar pentru ultima oară
Poate mai târziu,dar acum…
Nu sunt eu in braţele tale,
Nu te pot săruta
Nu sunt vise ca noi doi
Să putem fi impreună…
Suntem în stare să stăm spate în spate,
Şi să trecem dincolo de orizont,acolo unde nu doare
Adevărul este simplu – acolo,unde nu există dragoste.
Ne-am plictisit şi te rog sa nu mă mai cauţi
Poate mai tirziu,dar acum…
Nu sunt eu in braţele tale,
Nu te pot săruta
Nu sunt vise ca noi doi
Să putem fi impreună…
Îi mulţumesc mult atât domişoarei Cătălina, care , doar citind un comentariu în care căutam informaţii despre această piesă s-a oferit să o traducă dar şi lui Graprefruits, pe al cărui blog, la secţiunea “Expresii în limba rusă ” am cunoscut-o pe cea care mi-a tradus versurile acestei minunate melodii.
Un cal mort zăcea ieri la orele prânzului pe o stradă principală din Ploieşti. Imediat ce am terminat de pozat, o patrulă a poliţiei a trecut pe-acolo, a încetinit, a privit, a plecat mai departe. Spunem că suntem o ţară civilizată, însă putem vedea aşa ceva într-o ţară civilizată ? Refuz să cred asta. Într-o ţară civilizată cred că ar fi fost ridicat imediat şi stăpânul animalului tras imediat la răspundere (dar nu cred că s-ar fi ajuns aici pentru că există civilizaţie, deci n-ar lăsa nimeni un hoit într-un spaţiu public), ori la noi…doar e Românica..
